La Mulți Ani, prieteni !

Nu știu alții ce părere au dar mie m-i se pare în continuare că timpul trece repede, mult prea repede, suntem în 31 decembrie și parcă nu-mi vine să cred... Pentru mine a fost un an greu, chiar foarte greu acum, spre finalul lui, au fost multe momente de privațiuni și nemulțumire datorită îndeosebi problemelor pecuniare, au fost (și mai sunt) probleme de sănătate pe care am reușit să le depășesc datorită familiei și îndeosebi a omului deosebit care este soția mea, a cărei atitudine întotdeauna pozitivă, avînd o vorbă bună și un zâmbet chiar și în situații foarte dificile, a făcut ca să merg mai departe cu suficient optimism. Am avut și am alături de mine o "gașcă" de prieteni (de fapt, sunt doar trei, dar mie îmi place să le spun așa), niște oameni de calitate, pozitivi și sufletiști, cărora le-am fost și le sunt alături atunci când au avut / au nevoie și care mi-au fost și îmi sunt alături când am avut / am nevoie ! De la 2012 nu mă aștept să se întîmple lucruri spectaculoase, vor fi în continuare mari probleme cu veniturile sub limita suportabilității și a decenței, cu scumpirile de tot felul, cu inflația și șomajul patronate de un sistem politic incompetent și distructiv.....Dar, peste toate acestea sunt pregătit să trec având alături cea mai mare avere de care dispun în momentul de față : soția, familia, prietenii de suflet pe care îi asigur și pe această cale de toată considerația și respectul meu ! Alături de prietenii din "lumea reală", grupul de prieteni de pe rețeaua de socializare Facebook (amintesc câțiva dintre aceștia : Bancsi Gyongyike, Praisler Aniela, Dolores Kiss, Cristian China Birta, Aminda Nomade, etc.) mă ajută să-mi petrec în mod plăcut și chiar util timpul alocat navigării pe Internet. În fața vremurilor nu tocmai faste care se pregătesc să vină odată cu intrarea în noul an nu pot opune decât voința și tăria de caracter și legătura strînsă cu cei dragi, cu familia și prietenii alături de care voi fi în această noapte, la trecerea dintre ani ! Să aveți parte de o petrecere reușită, să vă bucurați de compania celor dragi și să încercați să fiți pe cât posibil optimiști. LA MULȚI ANI, PRIETENI !

Ipocrizia la români !

Cînd se întîmplă,  după un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, să apară cîștigătorul marelui premiu la deja celebrul Loto 6 din 49 sau alte forme mascate de participare cu bani a cetățenilor la bugetul statului, acesta, în aproape 90 % din cazuri, dacă nu mai mult, cînd este întrebat de vreo purtătoare de microfon sau reportofon ce va face cu banii invariabil va spune că va dona o parte din bani săracilor, bisericilor, altor instituții sau oameni nevoiași !

Nu sunt de felul meu un suspicios care îi bagă pe toți în aceiaș oală, nu spun că toată lumea  minte sau este  ipocrită în egală măsură, așa  cum nu toți oamenii spun întotdeauna adevărul ! Fiecare avem momente cînd suntem mai mult sau mai puțin ipocriți, mai mult sau mai puțin mincinoși, chiar dacă este vorba de "minciunele" convenționale, "nevinovate" ! Dar, să revin la ceea ce vroiam să spun.....A, da, chiar așa, nea Gheorghe sau nea Ion din cine știe ce colț de țară, care a cîștigat cîteva milioane de euro, chiar se gîndește el atunci, cînd  nici nu a primit în fapt banii cîștigați, să facă donații ? Eu sunt sigur sau, mă rog, aproape sigur, că fiecare se gîndește DOAR la el și familia lui, în primul rănd, mai ales dacă provine dintr-o familie nevoiașă, cu posibilități materiale reduse și cu mai mulți copii. Nu exclud posibilitatea (redusă, ce-i drept) ca acești oameni norocoși, cărora le-a căzut o "pleașcă" substanțială la jocul de noroc, de baftă, care se numește Loto, să se gîndească și la o formă de ajutorare prin donații (e un termen la care fac alergie, dar fiind foarte uzitat îl folosesc și eu) a unei biserici, a unui cămin de bătrâni sau a unei case de copii.

Chiar și manechinuitele ce defilează pe podiumurile de modă și obțin uneori prin mijloace mai mult sau mai puțin decente (ca să fiu elegant) un titlu de miss ce înseamnă și un premiu în bani, chiar și ele declară reporterilor la deja celebra întrebare "Ce veți face cu banii ?" că vor efectua, ați ghicit, și DONAȚII ! Dă bine la cadru, la televizor sau la microfonul de  la radio, să  pară că ești un om popular, gata să-i ajuți pe cei mai puțin norocoși din norocul tău,  sau, după caz, din munca elaborată și inteligentă,  în urma unei pregătiri superioare !

Una peste alta, ipocrizia la români (și la alții, dar acum ne ocupăm de noi) îmbracă fel de fel de forme, unele de-a dreptul jenante, penibile ! Ipocrizia la noi este direct proporțională cu așa zisa "criză" prin care trecem, cu cît sărăcia este mai mare și polarizează societatea în mod evident, cu atît ipocrizia (de fapt, minciuna !)  își face și  mai mult mendrele. S-auzim de bine !

IPOCRIZIA - poveste plină de înţelepciune

Jos talentul, sus kitsch-ul !

Îl voi asculta întotdeauna pe Ștefan Hrușcă cu mare plăcere pentru că ESTE TALENTAT și ARE VALOARE, spre deosebire de alți “guriști” (cu “g”) de o anume etnie (știți voi care !) – Florin Salam, Adrian minune, Guță, Sorinel Puștiu` și alte nulități – care sunt gata să lălăie orice mizerie, orice porcărie de muzică cu iz oriental DOAR pentru a face bani, cruci de aur la gît (deși uni nici nu știu să se închine), burțile mari și palate cu turnulețe ! ! ! Evident, gusturile nu se discută și fiecare este liber să asculte ce vrea și ce îi place. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu trebuie să uităm să respectăm oamenii exponențiali din această țară, talentele autentice.....

Am înțeles că multor români nu le-a plăcut sau  nu  le mai place Ștefan Hrușcă, ba că e canadian și vine în România doar din interes, ba că cîntă (cacofonie intenționată) doar colinde (ceea ce nu este adevărat), tot felul de găselnițe din partea unor cârcotași puși doar pe demolat, pe criticat ! Dacă nu ne mai place Hrușcă (? ?), poate o să ne placă Celtic Woman cu al său Silent Night.....Pînă la urmă cîrcotașilor le mai place ceva în viață ?

“Canadianule” Ștefan Hrușcă, ai tot respectul din partea mea și a oamenilor care încearcă măcar să aprecieze  puținele repere de talent care mai există în muzica românească nepoluată încă de kitsch-ul făcător DOAR de bani ! Băieți, muzica, în general, este sau ar trebui să fie creată și interpretată în primul rând pentru a încânta urechile și sufletul, dacă înțelegeți ce vreau să zic…….

Întrebări.....

De ce suntem  răi ? De ce suntem egoiști ? De ce suntem invidioși ? De ce suntem fățarnici ? De ce suntem obraznici ? De ce suntem aroganți ? De ce "trebuie" să ne batem joc de oamenii cu prea mult bun simț, considerându-i în mod eronat mai "săraci cu duhul" ? De ce suntem obsedați de bani, de moșteniri sau de averi devenind, în multe situații, dușmanii de moarte ai familiei noastre sau prietenilor noștri ?.......

Toate aceste întrebări dar și altele ar trebui să ne pună măcar din cînd în cînd pe gînduri și să ne facă să ne schimbăm pe noi înșine și unii pe alții. În bine !

dalida - parole parole

                                                                                                                                                                                                Radu Tudor

Aceiaș Mărie, cu altă pălărie ? !

Dacă denumirea trenurilor pe care obișnuim să le folosim pentru a ajunge la destinațiile dorite (personal, accelerat sau rapid) devenite de vreo două zile Regio, Interregio și Intercity, aliniindu-ne și în această privință la normele Uniunii Europene, va aduce după sine o schimbare cât mai rapidă și de substanță în bine a infrastructurii căilor ferate și condițiilor de călătorie, atunci totul e în regulă ! Numai că, trăim în România, unde de multe ori întâi vopsim gardul și abia apoi reparăm acoperișul spart ! ! !

Postura noastră de cobai pentru fel de fel de experimente folosite în numele democrației și a Uniunii Europene, începe să devină, din păcate, o obișnuință ! În cazul în care puterea de la București va rămâne în continuare la fel de obedientă și de ascultătoare la "tăticul" european care ne trasează sarcini, nu m-ar mira ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să fim obligați să ne botezăm copiii nou născuți cu nume provenite de la "frații" noștri mai mari din Occident, așa încît Ion va fi John sau Johann, Mihai va fi Michael sau Michel, sau Petre va fi Peter.....într-o lume în care cei mari și puternici își impun fără probleme voința în fața celor pricăjiți și fără coloană vertebrală, nimic nu trebuie să ne mai mire ! S-auzim, totuși, de bine !

Lăsați anchetatorii să-și facă treaba !

De ieri, aproximativ ora12.00, accidentul de la Timișul de Sus, județul Brașov, a acaparat atenția opiniei publice datorită victimelor rezultate din evenimentul rutier și nu în ultimul rând de implicarea directă a realizatorului de televiziune Șerban Huidu. Cârcotașul,  la volanul jeep-ului aparținând postului TV la care acesta lucrează,  a intrat pe contrasens, peste linia continuă, din direcția opusă un autoturism Logan cu 3 persoane la bord intrând în plin în mașina lui Huidu. Au rezultat doi morți pe loc și o a treia victimă transportată inițial la spital ulterior pierzându-și și aceasta (o femeie) viața !

Imediat televiziunile și posturile de radio au preluat știrea cu accidentul și au început, cum altfel ?, dezbaterile ! De unde venea Huidu, unde se ducea, dacă a derapat, dacă a depășit pe linia continuă, ce viteză a avut, etc. Au apărut și niște martori pe care televiziunile s-au grăbit să-i intervieveze, aceștia spunîndu-și propria variantă legat de ceea ce sa întâmplat. Unul dintre ei relatează că Huidu gonea cu cel puțin 100 km/h, ceea ce ar putea schimba datele anchetei, în cazul în care cele transmise de  martor se vor dovedi adevărate. Multe presupuneri, multe speculații, multe păreri negative și acuzații la adresa lui Huidu. 

Din punctul meu de vedere, după tot ce sa prezentat până acum în mass media, Șerban Huidu este vinovat și va trebui să răspundă în fața Legii pentru ceea ce sa petrecut pe DN 1, mai ales că trei oameni și-au pierdut viața. DAR, dincolo de părerea sau impresia mea, a ta, a lui, a lor, dincolo de acuzațiile care sunt aduse lui Huidu la diferite emisiuni TV  trebuie să așteptăm rezultatele anchetei începute de procuratură și Poliție, cu alte cuvinte, mai ales voi, cei care dezbateți și vă dați cu părerea la TV despre acest accident LĂSAȚI ANCHETATORII ȘI ORGANELE JUDICIARE SĂ-ȘI FACĂ TREABA, SĂ AUDIEZE ȘI SĂ VERIFICE TOȚI MARTORII PREZENȚI LA EVENIMENTUL RUTIER ȘI APOI SĂ DEA VERDICTUL FINAL !

Până atunci, Dumnezeu să-i odihnească pe cei care și-au pierdut viața în accident iar familiile lor să încerce să depășească (va fi foarte greu, dar trebuie trecut peste) această grea încercare !

Să nu uităm de unde am plecat !

Maturizarea noastră ca indivizi nu aduce întotdeauna după sine o schimbare esențială, fundamentală,  în bine, mai ales atunci când datorită unor conjuncturi favorabile ale sorții ajungem să controlăm destinele altor semeni, când dispunem de salarii mari sau foarte mari, când avem mașină la scară și menajeră/bonă angajată/e pentru ca noi să ne trăim din plin și fără prea mari griji viața, când ne uităm cel mai adesea prietenii și persoanele dragi pentru a ne izola într-un egoism răutăcios, când uităm că am plecat de la periferia orașelor, de la mahalale și am ajuns să avem case de vacanțe în cine știe ce loc exotic, când uităm că acolo, la mahala, am avut mulți prieteni adevărați cărora le-am întors cu ușurință spatele găsind ulterior "prieteni" cu care nu avem de împărțit decât "mirosul", adesea înșelător, al banilor ce au pus stăpânire pe mințile, pe caracterele și pe sufletele celor mai mulți dintre noi ! Dacă uităm de unde am plecat, avem șanse mari să rămânem singuri în mijlocul oamenilor ce ne înconjoară !

Nu fără legătură întrucâtva cu cele scrise îmi reamintesc aici de versurile lui Adrian Păunescu, Andrei Păunescu punându-le cu mult talent pe muzică :

La margini te chem,

Să fugim undeva,

Că şi sufletul meu

E o mahala.

Să mergem într-o seară departe-n mahalale

Şi noaptea să ne lege cu negurile ei,

Şă-ţi dau îmbrăţişarea, mai vrei sau nu mai vrei,

Şi eu să cad în focul îmbrăţişării tale.

Ai vrea să fie iarnă, ai vrea să fie toamnă,

Ai vrea ca liliacul să înflorească brusc,

Să-ţi fiu arheologul, tu – vasul meu etrusc,

Ai vrea să fie o vreme ce nu ştii ce înseamnă.

Dar hai în mahalale ţinându-ne de mână,

Pe străzi cu becuri stranii de-un galben-violet,

Când picură cişmele, pe lângă un bufet

Cu firma povârnită şi preţuri la-ndemână.

Paralelipipedic trăim în nopţi egale,

Iubirea noastră moare într-un oraş cubist,

S-o inventăm întreagă, cât eşti, cât mai exist,

Îmbracă-te aiurea şi hai în mahalale.

Amintiri

O parte a copilăriei și adolescenței mele a însemnat viețuirea vremelnică în 

mahalaua Ferentarilor (așa i se spunea pe atunci, mai ales de către bunici), un cartier periferic al Bucureștiului, cu căsuțe modeste în care pardoseaua de lemn trosnea sub greutatea pașilor părinților, bunicilor, copiilor.......în curtea bunicilor beam apă de la cișmea, alergam după Gioni, un pechinez neastâmpărat, cu ochii ca două mărgele, foarte atașat de noi, copiii mahalalei, băteam câte o minge de cârpă cu ceilalți prichindeii. Anii au trecut, acum locuiesc la bloc într-un cartier modern dar, din când în când, ochii mi se umezesc când îmi amintesc de cei care nu mai sunt și cu care am copilărit în mahalaua noastră dragă.......

Naivitate sau prostie ?

Anunțată cu surle și trâmbițe, noua colecție de la DeAgostini - Mașini de legendă - a apărut în urmă cu circa zece zile, numărul de debut distribuind la punctele de desfacere a presei macheta (la scara 1:43)  batrânei Dacia 1300 îm preună cu revistele în paginile cărora găsim detaliile tehnice ale autoturismului pomenit mai sus precum și detalii despre următoarele apariții ale colecției. Până aici, toate bune și frumoase. 

Ieri, căutând pe unul dintre  siteurile de specialitate machete,  inclusiv auto, ce să vezi ?, am dat peste Dacia 1300 inclusă în colecția DeAgostini (preț promotional 11,99 RON) vândută aici, cu cât credeți ? - 40.00 RON ! ! ! Așa ceva ? ar spune simpaticul Mircea Badea. DA ! Cum, o machetă care încă nu sa epuizat de  la chioșcuri cu, repet, PREȚUL  PROMOȚIONAL DE 11, 00 RON, un naiv sau un prost, că altfel n-am cum să-i spun, încearcă să o vândă cu 40 de lei pe net ? Cine este pasionat de colecții, inclusiv de mașini, nu a ratat ocazia de a pune mâna pe acea Dacie, chiar produsă în China, la preț oficial, promoțional, de la chioscurile de distribuție !

Trebuie reamintit acestor naivi sau proști sau cum vreți să-i numim, care încearcă să facă o speculă de doi lei cu un produs aflat ÎNCĂ  la îndemâna publicului larg, la un preț totuși  accesibil, că o colecție, indiferent de care, își sporește valoarea odată cu TRECEREA TIMPULUI, adică după cel puțin 10 ani de la epuizarea sa din comerțul curent, accesibil tuturor ! Șansele de a putea vinde această colecție (dar nu numai aceasta) la prețul pe care voi, în naivitatea și prostia voastră, îl vreți ACUM, îl veți avea peste câțiva ani (asta ca să fiu generos), când aceasta va dispărea definitiv de pe piață. Sigur că merită să încercați, sigur că veți găsi și clienți cu fițe care se vor lăuda că au achiziționat macheta de pe net, că așa dă bine, dar, totuși, cel mai nimerit și înțelept lucru este să achiziționați cu răbdare toată colecția pentru ca la momentul oportun să o puteți valorifica, dacă doriți, la un preț realist și convenabil. Succes, deocamdată, la colecționat. Va veni și vremea afacerilor cu colecția respectivă, dacă veți dori, LA TIMPUL POTRIVIT ! ! !

Am uitat de Euro 2012, ne gândim la CM din Brazilia 2014 !

Evoluția pe alocuri  modestă a naționalei noastre în meciul cu bielorușii, coroborată cu victoria la scor a bosniacilor în fața reprezentativei Luxemburgului a spulberat ultima brumă de speranță  pentru calificarea României  la Euro 2012. Revenirea lui Mutu și Tamaș la națională a fost de bun augur, primul reușind să înscrie de două ori ( cei drept, al doilea  gol oferit cadou "Briliantului" de către arbitrul irlandez Alan Kelly în mitanul secund), apropiindu-se astfel la un singur gol de Hagi. Torje demonstrează și el că își merită locul de titular la Națională oferindui Mutu-lui pasa de gol din minutul 19. Una peste alta, remiza de pe ARENA NAȚIONALĂ (de ce trebuie să ne "englezim" atât cu Național Arena când putem spune, românește,  Arena Națională ?) ne readuce cu picioarele pe pământ, obligându-ne sau mai bine zis obligândui pe diriguitorii Federației Române de Fotbal și pe selecționerul Victor Pițurcă să treacă la o reconstrucție de substanță a lotului cu care România va aborda preliminariile Campionatului Mondial din Brazilia. Om trăi și-om vedea !

Cu bicicleta prin București

Ce-or fi avut în cap cei care au conceput și realizat așa zisele "piste pentru biciclete", care nici pe departe nu au ce căuta în locurile sau traseele pe care sunt marcate acum !? În multe situații, mașinile de diferite gabarite sunt parcate fix pe traseul biclelor, stabilit de binecunoscutele benzi paralele de culoare galbenă, iar în cazul porțiunilor de drum sau trotuarelor foarte înguste lucrurile se complică și mai tare întrucât pietonii sunt obligați practic să se încadreze pe banda sau traseul stabilit prin lege pentru posesorii de vehicule ușoare pe două roți.De aici până la nervi și vorbe de duh nu mai este decât un pas.......Și eu care mă gândeam acum vreo trei ani să-mi cumpăr o mândrețe de bicicletă pe care pusesem ochii într-un magazin de specialitate ! Poate, când vom fi o țară civilizată, din toate punctele de vedere, cu o infrastructură optimă, atât pentru pietoni cât și pentru ceilalți participanți la trafic !

Totuși, nu înțeleg un lucru : de ce trebuie sa fie asemenea cozi, ACUM, la muzeul Antipa ?

Timp de doi ani, bătrânul muzeu de istorie naturală Grigore Antipa, fondat în 3 noiembrie 1834, a fost supus unei binemeritate primeniri, "schimbare la față" menită să aducă o reîmprospătare de imagine absolut necesară bătrânului lăcaș de cultură. Ieri, muzeul și-a redeschis porțile, o mare de oameni de vârste diferite așezându-se la cozi interminabile (sa așteptat și peste o oră pentru a intra), demonstrând încă o dată că noi, românii, nu putem trăii fără a sta la cozi, indiferent la ce !

Sigur că muzeul s-a redeschis în weekend, sigur că a fost timp frumos, sigur că oamenii erau curioși,  sigur că mulți copii au tras de părinți pentru a-i duce la locul respectiv  dar, totuși, chiar intraseră zilele în sac, chiar trebuiau sa se chinuie, stând în soare musai în prima sau a doua zi, pentru a vedea ACUM ceea ce pot vedea, fără coadă, în restul anului ? Aud că binecunoscuții bișnițari dămbovițeni nu au ratat ocazia de a specula curiozitatea multor bucureșteni de a intra în muzeu ACUM, în primele zile de la deschidere ! Bine le-au făcut ! Nu sunt de acord cu bișnița sau alte înșelătorii dar parcă naivitatea și prostia trebuie taxate cumva !

Și eu am fost în zona muzeului sâmbătă, chiar mă gândeam că l-aș putea vizita, dar când am văzut cozile respective evident că am plecat imediat și țin să precizez că plecam chiar dacă eram însoțit de un copil, aș fi fost în stare să-l lămuresc că nu e bine, nici pentru el, nici pentru mine, să stăm cu orele la coadă pentru a vedea, repet, ACUM, ceea ce putem vedea în restul de trei sute și ceva de zile din restul anului. Dar, trăim în România, iar statul la coadă a devenit de multă vreme o specialitate și chiar o plăcere pentru mulți dintre conaționalii nostri.

Apropos de cozi (și de criză), sâmbătă, în Cora Lujerului, era lume ca la miting, cozile la casele de marcat fiind pe alocuri interminabile. Ne văităm de prețuri mari și salarii foarte mici dar luăm cu asalt super/hipermarketurile cumpărând cu nemiluita și ce trebuie și ce nu ne trebuie ! Suntem ipocriți sau.......Asta-i România, ăștia suntem noi, între altele !

"Poezii cu un singur punct" - versurile unui poet mare !

Apărut împreună cu cotidianul Jurnalul Național, volumul de versuri "Poezii cu un singur punct" al lui Adrian Păunescu ne dezvăluie încă o dată, dacă mai era nevoie, talentul uriaș al poetului de la Bârca care scria poeme de dimensiuni variate cu o ușurință uimitoare, nu o dată producând stihuri chiar în timpul emisiunilor de televiziune la care participa ca invitat sau realizator !

Adrian Păunescu a fost un bun român, un patriot autentic (în ciuda unora care căutau să-i șteargă cu buretele toate meritele pe care acesta le avea, inclusiv în ceea ce privea relația cu Basarabia), dar mai ales un poet excelent !

Am procurat  "Poezii cu un singur punct",  din care voi selecta câteva exemple care ilustrează ceea ce am scris mai sus.

CEI CE TE SAPĂ

Nu toți cei care sapă

în jurul tău

vor neapărat să-ți dăruiască

o fântână cu apă

proaspătă.

                                 (Sunt un om liber, 1989)

SENS CONTRAR

Umblăm prin orașele Chinei

zguduite de economia socialistă de piață

cu diverse rețete și reclame,

de miraculoase medicamente chinezești

din terapeutica străveche

a celui mai mare popor,

în vreme ce, lângă noi,

se construiesc

sau se modernizează

marile fabrici chinezești

de medicamente europene,

iar rădăcina ginseng

se vinde în cutii scumpe,

ca o imitație în mic

a monumentelor pământului.

20 noiembrie 1994, Xian - Shanghai

          (Front fără învingători, 1995)

SINDROFIE PROFANATĂ

Nu-i prea creștinește ca, la-nmormântare, să vii

ca să devii

mai important decât cel abia plecat dintre vii.

                                         (Infracțiunea de a fi, 1996)

Atât ! Volumul amintit e de procurat și de lecturat, chiar dacă manelele care răzbat prin difuzoarele sistemelor muzicale de ultimă generație ne fascinează și ne îmbată cu versurile lor "sublime" !

Lucian Bute își păstrează titlul de campion mondial la box

La capătul unei gale cu meciuri interesante, în care sportivii români au obținut victorii scontate, a sosit momentul mult așteptat când Lucică Bute la înfruntat pe francezul Jean Paul Mendy.

Prima repriză a fost una de tatonare, de studiu reciproc a celor doi sportivi și schimburi sporadice de lovituri.

Repriza a doua - lovituri mai clare de ambele părți, lupta este deschisă.

Repriza a treia - este una echilibrată.

Repriza a patra (din fericire pentru Bute și pentru noi) ULTIMA - început de repriză  mai clară pentru Mendy, mobilitate mai bună a francezului dar Bute, cu o strategie mai bine pusă la punct și care a funcționat reușește printr-o lovitură de maestru ce îl surprinde pe francez, un croșeu de stânga la bărbie care îl face pe acesta să rămână câteva secunde la podea. Knock out (KO) în repriza a patra și Lucian Bute reușește să-și păstreze centura de campion mondial prin această victorie istorică de la București ! De remarcat organizarea galei și atmosfera tonică pentru victoria conaționalului nostru.

Succes în continuare, Lucian !

Radu Tudor

Cât de mult contează horoscopul, în viața noastră ?

Sunt născut pe 18 Noiembrie….deci, Scorpion ! Din când în când, în anumite ziare, reviste sau broșuri, găsesc publicate  faimoasele Horoscoape zilnice, lunare sau anuale, pe care recunosc că le citesc nu pentru că aș fi cu adevărat interesat de compatibilităti, caracteristici sau calităti ale zodiei, ci din simpla curiozitate. Le citesc intotdeauna cu detașare și chiar cu amuzament !

În horoscopul pentru zodia mea sunt unele lucruri care se potrivesc (de exemplu, faptul că sunt “hotărat” și “curios”) însă și multe care nu se potrivesc (“viclean”, “răzbunator”, “agresiv”). Se spune că am o compatibilitate generală foarte bună cu zodiile Rac și Pești. Dar soția mea, de exemplu, este Taur (sau Tăuroaică, daca vreți) adică pratic incompatibili, dacă ar fi să ne luăm după făcătorii de Horoscoape ! Avem însă  24 de ani de căsnicie și putem spune că suntem compatibili, din toate punctele de vedere ! Și încă ceva : Când ne-am cunoscut, soția nu m-a intrebat, cum o fac multe dintre tinerele din ziua de azi, în ce zodie sunt născut ! Mi-a spus că nu contează descrierea sau compatibilitatea cuprinse  într-o broșură concepută pentru a stoarce niște bani de la curioși sau naivi ci omul adevărat, eu ca persoană, lucru care ne-a făcut să ne atașăm din primele zile ale relației !

Ca o concluzie : Îi respect pe Horoscopiști și Astrologi, trebuie să mănânce și ei o pâine, dar tot ceea ce se publică legat de aceste subiecte este relativ și trebuie privit cu detașare, fără a fi pătimași !

Cât de mult contează Horoscopul, pentru voi ?

"Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine"

Așa suna una dintre "lozincile" sistemului în perioada comunistă. Mai marii zilelor de atunci încercau să ne convingă și să convingă opinia publică internațională de bunele intenții și stabilitatea regimului socialist din România lui Ceaușescu !  Nu voi comenta în momentul de față  cât de mult și de eficient se muncea înainte de 1989. Probabil o voi face într-o altă însemnare.
Se discută acum intens, cu argumente pro sau contra, despre modificările ce se aduc la Codul Muncii, despre faptul că mulți cetățeni apelează și așteaptă ajutoarele statului în loc să muncească, etc.  Sigur că există și asemenea exemple de oameni, unii dintre ei tineri sau foarte tineri, care efectiv sînt leneși sau puturoși, părinții asigurându-le banii, mijloace de distracție și chiar mașină la scară, pe cale de consecință aceștia preferând orice altceva în detrimentul muncii !
Reversul medaliei îl reprezintă o parte importantă a angajaților care muncesc din greu la bugetari dar mai ales în sistemul privat, câte 8, 10 sau chiar 12 ore/zi, oameni care-și sacrifică parțial viața personală pentru a câștiga un ban cinstit, dar care primesc în schimb un salariu de mizerie din care abia pot supraviețui de la o lună la alta (din rândul acestora face parte și subsemnatul, prin urmare nu vorbesc din auzite ci trăiesc efectiv frustrările și regretele unui om care muncește în sectorul privat și care este tratat cu lipsă de respect din partea patronului, a directorului general, etc) ! Haideți să subliniem și acest aspect nu doar faptul că unii nu vor să muncească (deși în ziua de azi, în mizeria morală și materială în care trăim, a nu vrea să muncești  este o dovadă de inconștiență) și apelează la ajutoarele statului ci și că MUNCA TREBUIE RESPECTATĂ, OAMENII CARE MUNCESC CINSTIT ȘI ÎȘI PLĂTESC TAXELE ȘI IMPOZITELE CĂTRE BUGETUL STATULUI TREBUIE RESPECTAȚI,  PRIMIND UN SALARIU CEL PUȚIN DECENT CONFORM PREGĂTIRII, VOLUMULUI DE MUNCĂ ȘI CALITĂȚII MUNCII, INDIFERENT DACĂ ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA ÎN SECTORUL BUGETAR SAU ÎN CEL PRIVAT !
Tăierile haotice de salarii și pensii din ultima perioadă, în dorința disperată a unui guvern incompetent, lipsit de strategii și soluții decente de rezolvare a problemelor cu care ne confruntăm de a colecta, cu orice preț, bani la buget, demonstrează că nu există respect pentru muncă și pentru cei care muncesc sau au muncit până la pensie din partea celor mandatați de noi toți pentru a conduce destinele acestei țări !
Metaforic vorbind, nu numai că foarte mulți dintre noi nu primim "pâine" pentru munca prestată, dar atunci când o primim aceasta este "uscată", foarte uscată !
Mai mult respect pentru cei care muncesc, domnilor patroni !
Mai mult respect pentru cei care muncesc, domnilor guvernanți !
S-auzim de bine !

Aniversare Brâncuși

Se împlinesc 135 de ani de la nașterea sculptorului român născut la Hobița - județul Gorj, Constantin Brâncuși. Ansamblul de la Târgu Jiu (Masa Tăcerii, Coloana Infinitului, Poarta Sărutului) este definitoriu pentru opera marelui artist. Unul dintre cei mai importanți sculptori ai secolului XX, autor al mai multor lucrări de referință ( Pasărea Măiastră, Muza Adormită, Domnișoara Pogany) a trăit și sa stins la Paris.

atelier brancusi paris

Despre guralivi

Nu voi face aici analiza tipologiilor umane pe care, în general, le cunoaștem cu toții ! Mă voi referii doar la acei oameni cărora le place enorm sa vorbească, să comunice, nativ o fac foarte ușor, dacă te nimerești în preajma lor nu te vei plictisii sau, cum este cazul în videoclipul de mai jos,  având ca protagoniști pe  marii maeștri ai scenei românești, Octavian Cotescu și Marin Moraru, vei asculta multe și nu vei ințelege mai nimic ! Cei doi iși joacă rolurile magistral, Marinuș  Moraru fiind, de data aceasta, în postura de  “ascultător” cuminte ! Ca și în viața de zi cu zi, când cei buni de gură, “limbuții” , povestesc uneori vrute și nevrute forțându-și, cu voie sau fără voie, auditorii să indure pălăvrăgeala lor, aceștia simțindu-se obligați, in general, să aprobe tirada partenerului / partenerei ! Dar, hai să nu mai lungesc vorba….Mai bine “ne râdem” cu cei doi artiști de geniu :

Iar ne-ndrăgostim ! Dar s-o facem pe bune !

Suntem din nou în pragul unei sărbători-surogat, importată, ca multe alte lucruri, din "civilizata" Americă, unde comerțul cu suveniruri specifice acestei zile (inimioare, ursuleți de pluș, cupidoni, gablonzuri, etc.) i-a inspirat și pe "înapoiații" europeni care nu știu decât să profite de pe urma amorezilor de ocazie sau permanenți ! O agresivă campanie de promovare a acestei ocazii de golire a buzunarelor clienților mai mult sau mai puțin îndrăgostiți, (dar care țin cu tot dinadinsul să-și impresioneze partenerele  că, de, suntem în criză, suntem săraci dar în asemenea momente trebuie să ne întoarcem buzunarele pe dos -  ori suntem "boieri", ori nu mai suntem), este în plină desfășurare, în presa scrisă și audio-vizuală ! Așadar, dragi prieteni, pe locuri, fiți gata, îndrăgostiți-vă ! Dar, să nu ne uităm, totuși, propria noastră zi în care ne manifestăm, oficial, afecțiunea față de persoana iubită (Dragobetele), zi care, în ochii snobilor dâmbovițeni și nu numai, nu este la fel de "cool" ca Valentine`s-ul american. Să prețuim dragostea, iubirea, la adevărata lor valoare, să fim sinceri în primul rând cu noi înșine și să ne bucurăm pentru fiecare clipă petrecută în compania persoanei iubite. Adevăratele sentimente nu au nevoie de zile sau sărbători speciale pentru a fi împărtășite. Vă salut !