Lăsați anchetatorii să-și facă treaba !

De ieri, aproximativ ora12.00, accidentul de la Timișul de Sus, județul Brașov, a acaparat atenția opiniei publice datorită victimelor rezultate din evenimentul rutier și nu în ultimul rând de implicarea directă a realizatorului de televiziune Șerban Huidu. Cârcotașul,  la volanul jeep-ului aparținând postului TV la care acesta lucrează,  a intrat pe contrasens, peste linia continuă, din direcția opusă un autoturism Logan cu 3 persoane la bord intrând în plin în mașina lui Huidu. Au rezultat doi morți pe loc și o a treia victimă transportată inițial la spital ulterior pierzându-și și aceasta (o femeie) viața !

Imediat televiziunile și posturile de radio au preluat știrea cu accidentul și au început, cum altfel ?, dezbaterile ! De unde venea Huidu, unde se ducea, dacă a derapat, dacă a depășit pe linia continuă, ce viteză a avut, etc. Au apărut și niște martori pe care televiziunile s-au grăbit să-i intervieveze, aceștia spunîndu-și propria variantă legat de ceea ce sa întâmplat. Unul dintre ei relatează că Huidu gonea cu cel puțin 100 km/h, ceea ce ar putea schimba datele anchetei, în cazul în care cele transmise de  martor se vor dovedi adevărate. Multe presupuneri, multe speculații, multe păreri negative și acuzații la adresa lui Huidu. 

Din punctul meu de vedere, după tot ce sa prezentat până acum în mass media, Șerban Huidu este vinovat și va trebui să răspundă în fața Legii pentru ceea ce sa petrecut pe DN 1, mai ales că trei oameni și-au pierdut viața. DAR, dincolo de părerea sau impresia mea, a ta, a lui, a lor, dincolo de acuzațiile care sunt aduse lui Huidu la diferite emisiuni TV  trebuie să așteptăm rezultatele anchetei începute de procuratură și Poliție, cu alte cuvinte, mai ales voi, cei care dezbateți și vă dați cu părerea la TV despre acest accident LĂSAȚI ANCHETATORII ȘI ORGANELE JUDICIARE SĂ-ȘI FACĂ TREABA, SĂ AUDIEZE ȘI SĂ VERIFICE TOȚI MARTORII PREZENȚI LA EVENIMENTUL RUTIER ȘI APOI SĂ DEA VERDICTUL FINAL !

Până atunci, Dumnezeu să-i odihnească pe cei care și-au pierdut viața în accident iar familiile lor să încerce să depășească (va fi foarte greu, dar trebuie trecut peste) această grea încercare !

Să nu uităm de unde am plecat !

Maturizarea noastră ca indivizi nu aduce întotdeauna după sine o schimbare esențială, fundamentală,  în bine, mai ales atunci când datorită unor conjuncturi favorabile ale sorții ajungem să controlăm destinele altor semeni, când dispunem de salarii mari sau foarte mari, când avem mașină la scară și menajeră/bonă angajată/e pentru ca noi să ne trăim din plin și fără prea mari griji viața, când ne uităm cel mai adesea prietenii și persoanele dragi pentru a ne izola într-un egoism răutăcios, când uităm că am plecat de la periferia orașelor, de la mahalale și am ajuns să avem case de vacanțe în cine știe ce loc exotic, când uităm că acolo, la mahala, am avut mulți prieteni adevărați cărora le-am întors cu ușurință spatele găsind ulterior "prieteni" cu care nu avem de împărțit decât "mirosul", adesea înșelător, al banilor ce au pus stăpânire pe mințile, pe caracterele și pe sufletele celor mai mulți dintre noi ! Dacă uităm de unde am plecat, avem șanse mari să rămânem singuri în mijlocul oamenilor ce ne înconjoară !

Nu fără legătură întrucâtva cu cele scrise îmi reamintesc aici de versurile lui Adrian Păunescu, Andrei Păunescu punându-le cu mult talent pe muzică :

La margini te chem,

Să fugim undeva,

Că şi sufletul meu

E o mahala.

Să mergem într-o seară departe-n mahalale

Şi noaptea să ne lege cu negurile ei,

Şă-ţi dau îmbrăţişarea, mai vrei sau nu mai vrei,

Şi eu să cad în focul îmbrăţişării tale.

Ai vrea să fie iarnă, ai vrea să fie toamnă,

Ai vrea ca liliacul să înflorească brusc,

Să-ţi fiu arheologul, tu – vasul meu etrusc,

Ai vrea să fie o vreme ce nu ştii ce înseamnă.

Dar hai în mahalale ţinându-ne de mână,

Pe străzi cu becuri stranii de-un galben-violet,

Când picură cişmele, pe lângă un bufet

Cu firma povârnită şi preţuri la-ndemână.

Paralelipipedic trăim în nopţi egale,

Iubirea noastră moare într-un oraş cubist,

S-o inventăm întreagă, cât eşti, cât mai exist,

Îmbracă-te aiurea şi hai în mahalale.

Amintiri

O parte a copilăriei și adolescenței mele a însemnat viețuirea vremelnică în 

mahalaua Ferentarilor (așa i se spunea pe atunci, mai ales de către bunici), un cartier periferic al Bucureștiului, cu căsuțe modeste în care pardoseaua de lemn trosnea sub greutatea pașilor părinților, bunicilor, copiilor.......în curtea bunicilor beam apă de la cișmea, alergam după Gioni, un pechinez neastâmpărat, cu ochii ca două mărgele, foarte atașat de noi, copiii mahalalei, băteam câte o minge de cârpă cu ceilalți prichindeii. Anii au trecut, acum locuiesc la bloc într-un cartier modern dar, din când în când, ochii mi se umezesc când îmi amintesc de cei care nu mai sunt și cu care am copilărit în mahalaua noastră dragă.......

Naivitate sau prostie ?

Anunțată cu surle și trâmbițe, noua colecție de la DeAgostini - Mașini de legendă - a apărut în urmă cu circa zece zile, numărul de debut distribuind la punctele de desfacere a presei macheta (la scara 1:43)  batrânei Dacia 1300 îm preună cu revistele în paginile cărora găsim detaliile tehnice ale autoturismului pomenit mai sus precum și detalii despre următoarele apariții ale colecției. Până aici, toate bune și frumoase. 

Ieri, căutând pe unul dintre  siteurile de specialitate machete,  inclusiv auto, ce să vezi ?, am dat peste Dacia 1300 inclusă în colecția DeAgostini (preț promotional 11,99 RON) vândută aici, cu cât credeți ? - 40.00 RON ! ! ! Așa ceva ? ar spune simpaticul Mircea Badea. DA ! Cum, o machetă care încă nu sa epuizat de  la chioșcuri cu, repet, PREȚUL  PROMOȚIONAL DE 11, 00 RON, un naiv sau un prost, că altfel n-am cum să-i spun, încearcă să o vândă cu 40 de lei pe net ? Cine este pasionat de colecții, inclusiv de mașini, nu a ratat ocazia de a pune mâna pe acea Dacie, chiar produsă în China, la preț oficial, promoțional, de la chioscurile de distribuție !

Trebuie reamintit acestor naivi sau proști sau cum vreți să-i numim, care încearcă să facă o speculă de doi lei cu un produs aflat ÎNCĂ  la îndemâna publicului larg, la un preț totuși  accesibil, că o colecție, indiferent de care, își sporește valoarea odată cu TRECEREA TIMPULUI, adică după cel puțin 10 ani de la epuizarea sa din comerțul curent, accesibil tuturor ! Șansele de a putea vinde această colecție (dar nu numai aceasta) la prețul pe care voi, în naivitatea și prostia voastră, îl vreți ACUM, îl veți avea peste câțiva ani (asta ca să fiu generos), când aceasta va dispărea definitiv de pe piață. Sigur că merită să încercați, sigur că veți găsi și clienți cu fițe care se vor lăuda că au achiziționat macheta de pe net, că așa dă bine, dar, totuși, cel mai nimerit și înțelept lucru este să achiziționați cu răbdare toată colecția pentru ca la momentul oportun să o puteți valorifica, dacă doriți, la un preț realist și convenabil. Succes, deocamdată, la colecționat. Va veni și vremea afacerilor cu colecția respectivă, dacă veți dori, LA TIMPUL POTRIVIT ! ! !

Am uitat de Euro 2012, ne gândim la CM din Brazilia 2014 !

Evoluția pe alocuri  modestă a naționalei noastre în meciul cu bielorușii, coroborată cu victoria la scor a bosniacilor în fața reprezentativei Luxemburgului a spulberat ultima brumă de speranță  pentru calificarea României  la Euro 2012. Revenirea lui Mutu și Tamaș la națională a fost de bun augur, primul reușind să înscrie de două ori ( cei drept, al doilea  gol oferit cadou "Briliantului" de către arbitrul irlandez Alan Kelly în mitanul secund), apropiindu-se astfel la un singur gol de Hagi. Torje demonstrează și el că își merită locul de titular la Națională oferindui Mutu-lui pasa de gol din minutul 19. Una peste alta, remiza de pe ARENA NAȚIONALĂ (de ce trebuie să ne "englezim" atât cu Național Arena când putem spune, românește,  Arena Națională ?) ne readuce cu picioarele pe pământ, obligându-ne sau mai bine zis obligândui pe diriguitorii Federației Române de Fotbal și pe selecționerul Victor Pițurcă să treacă la o reconstrucție de substanță a lotului cu care România va aborda preliminariile Campionatului Mondial din Brazilia. Om trăi și-om vedea !

Cu bicicleta prin București

Ce-or fi avut în cap cei care au conceput și realizat așa zisele "piste pentru biciclete", care nici pe departe nu au ce căuta în locurile sau traseele pe care sunt marcate acum !? În multe situații, mașinile de diferite gabarite sunt parcate fix pe traseul biclelor, stabilit de binecunoscutele benzi paralele de culoare galbenă, iar în cazul porțiunilor de drum sau trotuarelor foarte înguste lucrurile se complică și mai tare întrucât pietonii sunt obligați practic să se încadreze pe banda sau traseul stabilit prin lege pentru posesorii de vehicule ușoare pe două roți.De aici până la nervi și vorbe de duh nu mai este decât un pas.......Și eu care mă gândeam acum vreo trei ani să-mi cumpăr o mândrețe de bicicletă pe care pusesem ochii într-un magazin de specialitate ! Poate, când vom fi o țară civilizată, din toate punctele de vedere, cu o infrastructură optimă, atât pentru pietoni cât și pentru ceilalți participanți la trafic !