Paștele nu este o sărbătoare a îmbuibării.

Noi, românii, punem foarte mult accent atunci cînd ne aflăm în preajma sărbătorilor importante de peste an, pe mîncare și pe distracție. Mă uitam acum cîteva minute la jurnalul de știri al unei importante televiziuni comerciale în care au fost incluse și imagini cu tineri petrecăreți într-unul din cluburi înaintea sărbătorii Floriilor. Însă cîți dintre ei vor merge astăzi la biserică pentru a asista la slujba specifică ?

La Cora Lujerului, ieri, zeci de persoane stăteau încolonate în fața  raionului  de pescărie pentru că, nu-i așa, este dezlegare la pește. Este dezlegare la pește dar și  "dezlegare" pentru mersul la lăcașele de cult, dacă, într-adevăr, vrem să respectăm tradiția (și nu numai)  bisericii ortodoxe strămoșești.

Ce mai încolo și încoace, ca să nu lungesc prea mult vorba, foarte multă importanță  pentru  mîncare, pentru potolirea cerințelor trupești care sunt și ele necesare, fără îndoială,  și mult mai puțin sau în unele cazuri chiar deloc în ceea ce privește aspectul spiritual, al comunicării cu divinitatea prin post, smerenie, rugăciune și fapte bune !

Mai sunt cîteva zile în care vom trece prin Săptîmâna Patimilor Mântuitorului Iisus Hristos și apoi.....pentru unii (foarte mulți), liber la un alt praznic creștinesc în care vor bea și vor mînca în exces, orizontul domniilor lor reducîndu-se cel puțin de această dată la farfuria cu (multe) sarmale, la friptura de miel sau curcan, după caz, salată de boeuf din belșug, la cozonac care ar fi bine să fie mult, normal, și de pomană dacă se poate, vinul, țuica, băuturile spirtoase cu diferite arome ce imită coniacul să fie de asemenea în cantități mari  și tot așa, să faceți  mațu` gros, fraților - ori e sărbătoare, ori nu mai e ! ! !

În ce mă privește, țin post miercuri și vineri ca și pînă acum și în Săptămâna Mare, voi mînca normal,  pentru că știu pe propria piele (mai bine zis, pe propriul stomac) ce înseamnă excesele alimentare, de băut nu pot bea decît în cantități modeste inclusiv din motive de sănătate. Cu siguranță voi merge la Înviere, la biserică, și nu pentru că așa cere tradiția ci pentru că, uneori, chiar simt nevoia de liniște interioară, de comuniune spirituală cu Divinitatea.

S-auzim de bine și aveți grijă cît mîncați !

Respectul meu, Florea Cristian !

Nu știu dacă persoana despre care este vorba în prezentul articol va citi aceste rînduri. Mi-ar plăcea să fie așa. Indiferent, însă, dacă o va face sau nu, gestul lui de a-mi oferii, de a renunța la un anumit lucru (nu contează care este acel lucru sau valoarea lui, nu vreau să stric acest moment deosebit cu amănunte mai puțin importante) pentru a se deplasa la locul meu de muncă și a mi-l oferii gratuit, fără nici o pretenție, merită să-l amintesc aici, public !

Cîți dintre noi mai suntem capabili, în mizeria materială și morală de care ne lovim la tot pasul, să mai facem gesturi frumoase, altruiste, fără să cerem nimic în schimb ? Sincer, nici eu nu cred că aș fi avut tăria sau disponibilitatea de a oferii unui coleg de serviciu un obiect pentru care mulți dintre noi am fi pretins bani sau l-am fi aruncat sub pretextul că este învechit fizic sau uzat moral.

Despre Florea Cristian, șef de depozit la firma în care îmi desfășor activitatea, s-au spus nu o dată lucruri mai puțin măgulitoare, mai puțin onorante. Dar, cum NIMENI nu este perfect, cum NIMENI nu posedă numai calități sau atitudini pozitive sau din contră, numai părți întunecate, dezonorante ale caracterului și felului de a fi, Cristian (Cristi, cum îi spunem noi, colegii) a dezvăluit astăzi latura frumoasă, luminoasă, pozitivă, a caracterului său, a OMULUI Florea Cristian,  fapt pentru care și pe această cale, îi mulțumesc !

Stă în puterea fiecăruia dintre noi să facem lucruri  frumoase, omenești, care să aducă zîmbete și gesturi de mulțumire și recunoștință din partea celor care ne înconjoară. Una dintre condiții este aceea de a avea tăria să fim mai puțin egoiști sau egocentrici !

Ori suntem mîrlani, ori nu mai suntem.

Cu puțin timp în urmă, avînd cu mine cele de trebuință spre a-mi pomeni părinții și alte rude trecute la cele veșnice, am purces către biserică și cimitir. În tramvaiul 41 m-am așezat pe scaun undeva în dreptul celui de-al doilea burduf. La un moment dat aud voci foarte tari, stridente,  răzbătînd din spatele tramvaiului. "Salut Ioane"  "Salut Grigore" "Ce faci mă, panaramă ?" "Bine, mă, am fost în Obor să-mi iau ciocatele alea de care ți-am zis și-am scos un preț bun pe ele, moșule".....ș.a.m.d.

 Mă întorc, curios să văd cine are gura așa mare, de parcă ar vorbi cu surzii. Un individ cît un dulap,  sau mai bine zis cît un bivol, cu burtoiul revărsat peste curea, cu ceafa mare, încrețită de două-trei rînduri de osînză, vorbea, dar ce spun eu, trîmbița la telefonul pus pe speaker cu o altă panaramă, pardon, cu un alt individ. Stau acum și mă întreb : De ce trebuia acel telefon pus pe speaker în condițiile în care se efectua o convorbire privată ? De ce a trebuit să fim agresați  fonic noi, ceilalți călători din  mijlocul de transport în comun, deși, în mod normal, o convorbire telefonică se efectuează pe un ton  cît mai decent, cît mai discret, fără să fie vorba de a ascunde ceva, cuiva ?

 "Țară frumoasă, păcat că-i locuită", este caracterizarea apărută în ultimii ani la adresa calității umane a multora din cei ce populează aceste meleaguri. Aferim !
P.S Am omis să vă spun că "eroul" acestei însemnări și cele două persoane care îl însoțeau scuipau de zor pe găurile gurilor, la fel de zgomotos, coji de bomboane agricole.....

Uraaa, am devenit Omul Invizibil !

Știați, dragi prieteni, că am reușit să devin clona celebrului personaj al lui Herbert George Wells, Omul Invizibil ? Ei bine, aflați acum. Păi, mă dusei, vorba olteanului, la un magazin mixt să-mi cumpăr două batoane de ciocolată pe care le ochisem în galantar ieri. Booon ! Eram primul client în acel moment, vînzătoarea îl servea pe clientul precedent cu o sticlă de suc de la dulapul frigorific, deci practic urmam eu să fiu servit. Deodată, din stînga, dinspre intrare, apare o bătrînică ce se așează ÎN FAȚA MEA fără să spună absolut nimic, fără să mă întrebe dacă sunt client sau doar privesc, fără să spună dacă are vreo problemă de sănătate care să o determine să o ia înaintea celui aflat pentru cumpărărături ÎN FAȚA dumneaei, adică eu ! De fel sunt un om echilibrat și rațional, evit situațiile tensionate cu calm și, mai ales, îmi place să-i respect pe cei ajunși la vîrsta senectuții, acest lucru făcîndu-mă ca și în situația pe care v-o relatez să o privesc pe bătrînică cu condescendență și să o las, fără a reacționa verbal în vreun fel, să fie servită în fața mea. Vă asigur că bătrînica era sănătoasă psihic, putea să vorbească (dacă a cerut o pâine vînzătoarei, e clar) !.....Copiii și tinerii trebuiesc învățați și sfătuiți să-i respecte pe cei în vîrstă, în toate împrejurările. Ce te faci însă cu bătrînii / bătrînele nesimțiți / nesimțite ce oferă contraexemple de lipsă de respect față de ceilalți semeni, indiferent de vîrstă ? Ceea ce v-am spus este doar un exemplu în acest sens, fiecare dintre voi sunt convins că s-a confruntat, la rându-i, cu așa ceva. Așa ceva ! ? ! ?

Putem afla cu ce vedete semănăm la fizionomie.

http://www.myheritage.com/collage

4 Martie 1977

4 Martie 1977, ora 21.22. Aveam 14 ani și vreo trei luni....Mă întorsesem de circa o oră de la niște colegi de școală și mă uitam împreună cu părinții la filmul bulgăresc "Dulce și Amar" (un titlu parcă prevestitor al alternanței de situații ce avea să urmeze)....Deodată, au început mișcările pămîntului, pe orizontală și pe verticală, lustrele au început un dans nebunesc, mobilele scărțîiau pe luciul linoleumului....Instinctiv, mama a încercat să mă acopere cu trupul ei (eu între timp ațipind pentru cîteva momente) pentru a mă proteja (sigur, acum, după atîția ani mă pot întreba dacă atitudinea mamei mi-ar fi putut salva viața în eventualitatea prăbușirii imobilului, dar gestul ei a fost unul profund MATERN, profund uman), și îi voi fi recunoscător pentru asta cîte zile voi mai trăi ! Tata căuta să ne îmbărbăteze pentru a nu intra în panică.....Nici nu vreau să mă gîndesc ce consecințe ar avea astăzi un cutremur de aceiaș magnitudine (7,2 pe scara Richter) sau ceva mai mare decît cel pe care tocmai l-am evocat, avînd în vedere nepăsarea autorităților în ceea ce privește consolidarea imobilelor.....S-auzim, totuși, de bine !

Cât de ușor putem fi manipulați ! ! !

 A fost de ajuns o ieșire nu foarte inspirată și documentată a ministrului de interne Traian Igaș (știți care, cel cu "branconajul") pe posturile de televiziune, ca mulți românași să dea iama în super și hypermarketuri pentru a se aproviziona cu rezerve (mari) de mîncare. Ce ne comunicase în prealabil domnul "branconaj" Igaș ? Păi, domnu`sinistru, pardon, ministru ne-a spus că vor veni nămeți mari peste noi, ceva cam ca-n 1954, cu viscole puternice și tot tacîmu, posibil cod roșu de vreme rea ! Atunci, cînd au auzit din gura unei autorități publice o asemenea informație panicardă, unii (destul de mulți !) dintre noi și-au scos banii de la ciorap sau saltea, după caz, și au purces să golească rafturile magazinelor în căutare de păpică de rezervă căci, nu-i așa, domnu`ministru ne-a atenționat (de fapt, fără să vrea, ne-a manipulat, în beneficiul societăților ce patronează super și hypermarketurile pomenite și care au făcut în două - trei zile de panică indusă profituri comparabile cu perioada sărbătorilor de iarnă) ! Am văzut ieri, mergînd la cumpărăturile normale, obișnuite, într-un complex comercial din zona Lujerului din București, cum oamenii goleau cu rapiditate navetele cu legume sau rafturile cu alte produse de-ale gurii...Chiar dacă ar veni zăpezi foarte mari, precum în mult amintitul an 1954, datele problemei sunt, totuși, altele. În ciuda imperfecțiunilor care mai apar, în ciuda bîlbîielilor autorităților în luarea imediată a unor decizii prompte și potrivite situației din momentul respectiv, trăim, totuși, in 2012, altele sunt mijloacele și modalitățile de comunicare și atenționare, altele sunt dotările cu echipament și utilaje specializate de intervenție pentru intemperii naturale, nu se mai poate bloca un oraș precum Bucureștiul, ar fi de domeniul absurdului.

Si-atunci, de ce oamenii au dat atît de ușor crezare unei știri, unui anunț, repet, panicard, lansat  de o personalitate destul de confuză și controversată a guvernului ? Este trist să constatăm că mulți dintre noi sunt foarte ușor influențabili, ușor de manipulat, și asta nu e deloc bine, fie și prin prisma faptului că suntem într-un an electoral și asemenea dovezi de zvonuri și "vrăjeli" venite din partea clasei politice și politicienilor (indiferent de culoarea sau doctrina lor), vis a vis de adversarii lor, au șanse foarte mari să "prindă"  la mulți, foarte mulți români bolnavi de naivitate ! S-auzim de bine !