Apărut împreună cu cotidianul Jurnalul Național, volumul de versuri "Poezii cu un singur punct" al lui Adrian Păunescu ne dezvăluie încă o dată, dacă mai era nevoie, talentul uriaș al poetului de la Bârca care scria poeme de dimensiuni variate cu o ușurință uimitoare, nu o dată producând stihuri chiar în timpul emisiunilor de televiziune la care participa ca invitat sau realizator !
Adrian Păunescu a fost un bun român, un patriot autentic (în ciuda unora care căutau să-i șteargă cu buretele toate meritele pe care acesta le avea, inclusiv în ceea ce privea relația cu Basarabia), dar mai ales un poet excelent !
Am procurat "Poezii cu un singur punct", din care voi selecta câteva exemple care ilustrează ceea ce am scris mai sus.
CEI CE TE SAPĂ
Nu toți cei care sapă
în jurul tău
vor neapărat să-ți dăruiască
o fântână cu apă
proaspătă.
(Sunt un om liber, 1989)
SENS CONTRAR
Umblăm prin orașele Chinei
zguduite de economia socialistă de piață
cu diverse rețete și reclame,
de miraculoase medicamente chinezești
din terapeutica străveche
a celui mai mare popor,
în vreme ce, lângă noi,
se construiesc
sau se modernizează
marile fabrici chinezești
de medicamente europene,
iar rădăcina ginseng
se vinde în cutii scumpe,
ca o imitație în mic
a monumentelor pământului.
20 noiembrie 1994, Xian - Shanghai
(Front fără învingători, 1995)
SINDROFIE PROFANATĂ
Nu-i prea creștinește ca, la-nmormântare, să vii
ca să devii
mai important decât cel abia plecat dintre vii.
(Infracțiunea de a fi, 1996)
Atât ! Volumul amintit e de procurat și de lecturat, chiar dacă manelele care răzbat prin difuzoarele sistemelor muzicale de ultimă generație ne fascinează și ne îmbată cu versurile lor "sublime" !
