Un om și-o pâine.

În drumurile noastre către diferite locații frecventate zilnic (casă, firmă, școală, piață, etc.) trecem pe lîngă anumiți indivizi de diferite vîrste pe care îi recunoști foarte ușor după aspect, după îmbrăcămintea sărăcăcioasă și ponosită și, nu de puține ori, mai ales în mijloacele de transport în comun, după miros ! Sunt așa-numiții  "boschetari", "oamenii străzii" sau "homeless", cum spun americanii. Poate părea de necrezut, dar unii dintre acești nefericiți ai sorții au demnitatea lor, au orgoliul lor, sunt recunoscători atunci cînd cineva le face un bine și încearcă în felul lor să se revanșeze.

De mai multe luni (vreo opt sau nouă) în holul de la etajul unde locuiesc și-a găsit adăpost nea Victor, cum îi spun cei care-l cunosc, un om mărunțel, slăbut, cu barbă, un om care, la cei 58 de ani ai săi și în situația în care se află are puterea să mai zîmbească uneori și să vorbească cu unii dintre locatarii imobilului. Îmi propusesem și eu în mai multe rînduri să intru în vorbă cu el și iată că în urmă cu două săptămîni,  pe cînd mă întorceam de la servici, l-am găsit pe nea Victor sorbind dintr-o supă primită de la vreun vecin binevoitor avînd alături un cremwursti aburind și o pâine. "Ți-e foame, nea Victore ? Poftă mare !" "Mulțumesc, da, mi-e foame, am fost azi la un en gros, am descărcat și încărcat saci de adeziv toată ziua și nu mi-au dat decît 10 lei cu care mi-am cumpărat niște cremwursti și pîinea asta, da` o mănînc mâine, că nu se știe dacă voi mai găsi de lucru mîine...." - nea Victor s-a oprit pentru cîteva secunde, uitîndu-se într-un punct fix, o ușoară tristețe acaparîndu-i chipul deja obosit. Din  vorbă în vorbă am aflat că omul din fața mea a fost cîndva profesor suplinitor de istorie în ciclul gimnazial, apoi profesor cu normă întreagă pentru o scurtă perioadă după care, datorită problemelor familiale (a fost înșelat de soție cu un bărbat mai tînăr cu 10 ani și dat afară din casă - casa fiind a ei - ) s-a apucat de băutură, pierzîndu-și astfel slujba. "De atunci muncesc, mănînc și dorm pe unde apuc", a spus  nea Victor cu voce stinsă. I-am întins o bancnotă de 10 lei, rugîndu-l să zică bogdaproste, să fie de sufletul părinților mei. "Eu cu ce pot să vă ajut, în schimb ? mi-a replicat acesta, spontan. "Cu nimic, este în memoria părinților mei". "Bine, dar..." Am intrat în casă. Mai tîrziu m-am dus cu  gunoiul menajer la ghenă. Nea Victor adormise cu capul pe pâinea păstrată spre a-i potoli foamea a doua zi. Un om și-o pâine, un om pentru care banala pâine, aruncată de unii dintre noi cu nonșalanță la gunoi, contează enorm pentru supraviețuire !

Ca tot omul m-am apucat să-mi ajut soția la curățenia de Paște, revenindu-mi sarcina de a snopii în bătaie covoarele. Cu unul dintre ele pe umăr, am purces către bătător cînd, deodată, mă aud strigat din spate de o voce masculină. Era nea Victor care m-a rugat să-l las pe el să bată covoarele, pentru că și așa nu are ce face și vrea să se revanșeze pentru faptul că l-am băgat în seamă și i-am dat acei bani.

E bine să încercăm să nu trecem de fiecare dată nepăsători și indiferenți pe lîngă acești oameni năpăstuiți și necăjiți. În spatele aparenței de "boschetari" se ascund povești triste de viață, acești oameni au uneori mai multă demnitate și recunoștință decît oamenii aparent normali !

Paștele nu este o sărbătoare a îmbuibării.

Noi, românii, punem foarte mult accent atunci cînd ne aflăm în preajma sărbătorilor importante de peste an, pe mîncare și pe distracție. Mă uitam acum cîteva minute la jurnalul de știri al unei importante televiziuni comerciale în care au fost incluse și imagini cu tineri petrecăreți într-unul din cluburi înaintea sărbătorii Floriilor. Însă cîți dintre ei vor merge astăzi la biserică pentru a asista la slujba specifică ?

La Cora Lujerului, ieri, zeci de persoane stăteau încolonate în fața  raionului  de pescărie pentru că, nu-i așa, este dezlegare la pește. Este dezlegare la pește dar și  "dezlegare" pentru mersul la lăcașele de cult, dacă, într-adevăr, vrem să respectăm tradiția (și nu numai)  bisericii ortodoxe strămoșești.

Ce mai încolo și încoace, ca să nu lungesc prea mult vorba, foarte multă importanță  pentru  mîncare, pentru potolirea cerințelor trupești care sunt și ele necesare, fără îndoială,  și mult mai puțin sau în unele cazuri chiar deloc în ceea ce privește aspectul spiritual, al comunicării cu divinitatea prin post, smerenie, rugăciune și fapte bune !

Mai sunt cîteva zile în care vom trece prin Săptîmâna Patimilor Mântuitorului Iisus Hristos și apoi.....pentru unii (foarte mulți), liber la un alt praznic creștinesc în care vor bea și vor mînca în exces, orizontul domniilor lor reducîndu-se cel puțin de această dată la farfuria cu (multe) sarmale, la friptura de miel sau curcan, după caz, salată de boeuf din belșug, la cozonac care ar fi bine să fie mult, normal, și de pomană dacă se poate, vinul, țuica, băuturile spirtoase cu diferite arome ce imită coniacul să fie de asemenea în cantități mari  și tot așa, să faceți  mațu` gros, fraților - ori e sărbătoare, ori nu mai e ! ! !

În ce mă privește, țin post miercuri și vineri ca și pînă acum și în Săptămâna Mare, voi mînca normal,  pentru că știu pe propria piele (mai bine zis, pe propriul stomac) ce înseamnă excesele alimentare, de băut nu pot bea decît în cantități modeste inclusiv din motive de sănătate. Cu siguranță voi merge la Înviere, la biserică, și nu pentru că așa cere tradiția ci pentru că, uneori, chiar simt nevoia de liniște interioară, de comuniune spirituală cu Divinitatea.

S-auzim de bine și aveți grijă cît mîncați !

Respectul meu, Florea Cristian !

Nu știu dacă persoana despre care este vorba în prezentul articol va citi aceste rînduri. Mi-ar plăcea să fie așa. Indiferent, însă, dacă o va face sau nu, gestul lui de a-mi oferii, de a renunța la un anumit lucru (nu contează care este acel lucru sau valoarea lui, nu vreau să stric acest moment deosebit cu amănunte mai puțin importante) pentru a se deplasa la locul meu de muncă și a mi-l oferii gratuit, fără nici o pretenție, merită să-l amintesc aici, public !

Cîți dintre noi mai suntem capabili, în mizeria materială și morală de care ne lovim la tot pasul, să mai facem gesturi frumoase, altruiste, fără să cerem nimic în schimb ? Sincer, nici eu nu cred că aș fi avut tăria sau disponibilitatea de a oferii unui coleg de serviciu un obiect pentru care mulți dintre noi am fi pretins bani sau l-am fi aruncat sub pretextul că este învechit fizic sau uzat moral.

Despre Florea Cristian, șef de depozit la firma în care îmi desfășor activitatea, s-au spus nu o dată lucruri mai puțin măgulitoare, mai puțin onorante. Dar, cum NIMENI nu este perfect, cum NIMENI nu posedă numai calități sau atitudini pozitive sau din contră, numai părți întunecate, dezonorante ale caracterului și felului de a fi, Cristian (Cristi, cum îi spunem noi, colegii) a dezvăluit astăzi latura frumoasă, luminoasă, pozitivă, a caracterului său, a OMULUI Florea Cristian,  fapt pentru care și pe această cale, îi mulțumesc !

Stă în puterea fiecăruia dintre noi să facem lucruri  frumoase, omenești, care să aducă zîmbete și gesturi de mulțumire și recunoștință din partea celor care ne înconjoară. Una dintre condiții este aceea de a avea tăria să fim mai puțin egoiști sau egocentrici !

Ori suntem mîrlani, ori nu mai suntem.

Cu puțin timp în urmă, avînd cu mine cele de trebuință spre a-mi pomeni părinții și alte rude trecute la cele veșnice, am purces către biserică și cimitir. În tramvaiul 41 m-am așezat pe scaun undeva în dreptul celui de-al doilea burduf. La un moment dat aud voci foarte tari, stridente,  răzbătînd din spatele tramvaiului. "Salut Ioane"  "Salut Grigore" "Ce faci mă, panaramă ?" "Bine, mă, am fost în Obor să-mi iau ciocatele alea de care ți-am zis și-am scos un preț bun pe ele, moșule".....ș.a.m.d.

 Mă întorc, curios să văd cine are gura așa mare, de parcă ar vorbi cu surzii. Un individ cît un dulap,  sau mai bine zis cît un bivol, cu burtoiul revărsat peste curea, cu ceafa mare, încrețită de două-trei rînduri de osînză, vorbea, dar ce spun eu, trîmbița la telefonul pus pe speaker cu o altă panaramă, pardon, cu un alt individ. Stau acum și mă întreb : De ce trebuia acel telefon pus pe speaker în condițiile în care se efectua o convorbire privată ? De ce a trebuit să fim agresați  fonic noi, ceilalți călători din  mijlocul de transport în comun, deși, în mod normal, o convorbire telefonică se efectuează pe un ton  cît mai decent, cît mai discret, fără să fie vorba de a ascunde ceva, cuiva ?

 "Țară frumoasă, păcat că-i locuită", este caracterizarea apărută în ultimii ani la adresa calității umane a multora din cei ce populează aceste meleaguri. Aferim !
P.S Am omis să vă spun că "eroul" acestei însemnări și cele două persoane care îl însoțeau scuipau de zor pe găurile gurilor, la fel de zgomotos, coji de bomboane agricole.....

Uraaa, am devenit Omul Invizibil !

Știați, dragi prieteni, că am reușit să devin clona celebrului personaj al lui Herbert George Wells, Omul Invizibil ? Ei bine, aflați acum. Păi, mă dusei, vorba olteanului, la un magazin mixt să-mi cumpăr două batoane de ciocolată pe care le ochisem în galantar ieri. Booon ! Eram primul client în acel moment, vînzătoarea îl servea pe clientul precedent cu o sticlă de suc de la dulapul frigorific, deci practic urmam eu să fiu servit. Deodată, din stînga, dinspre intrare, apare o bătrînică ce se așează ÎN FAȚA MEA fără să spună absolut nimic, fără să mă întrebe dacă sunt client sau doar privesc, fără să spună dacă are vreo problemă de sănătate care să o determine să o ia înaintea celui aflat pentru cumpărărături ÎN FAȚA dumneaei, adică eu ! De fel sunt un om echilibrat și rațional, evit situațiile tensionate cu calm și, mai ales, îmi place să-i respect pe cei ajunși la vîrsta senectuții, acest lucru făcîndu-mă ca și în situația pe care v-o relatez să o privesc pe bătrînică cu condescendență și să o las, fără a reacționa verbal în vreun fel, să fie servită în fața mea. Vă asigur că bătrînica era sănătoasă psihic, putea să vorbească (dacă a cerut o pâine vînzătoarei, e clar) !.....Copiii și tinerii trebuiesc învățați și sfătuiți să-i respecte pe cei în vîrstă, în toate împrejurările. Ce te faci însă cu bătrînii / bătrînele nesimțiți / nesimțite ce oferă contraexemple de lipsă de respect față de ceilalți semeni, indiferent de vîrstă ? Ceea ce v-am spus este doar un exemplu în acest sens, fiecare dintre voi sunt convins că s-a confruntat, la rându-i, cu așa ceva. Așa ceva ! ? ! ?

Putem afla cu ce vedete semănăm la fizionomie.

http://www.myheritage.com/collage

4 Martie 1977

4 Martie 1977, ora 21.22. Aveam 14 ani și vreo trei luni....Mă întorsesem de circa o oră de la niște colegi de școală și mă uitam împreună cu părinții la filmul bulgăresc "Dulce și Amar" (un titlu parcă prevestitor al alternanței de situații ce avea să urmeze)....Deodată, au început mișcările pămîntului, pe orizontală și pe verticală, lustrele au început un dans nebunesc, mobilele scărțîiau pe luciul linoleumului....Instinctiv, mama a încercat să mă acopere cu trupul ei (eu între timp ațipind pentru cîteva momente) pentru a mă proteja (sigur, acum, după atîția ani mă pot întreba dacă atitudinea mamei mi-ar fi putut salva viața în eventualitatea prăbușirii imobilului, dar gestul ei a fost unul profund MATERN, profund uman), și îi voi fi recunoscător pentru asta cîte zile voi mai trăi ! Tata căuta să ne îmbărbăteze pentru a nu intra în panică.....Nici nu vreau să mă gîndesc ce consecințe ar avea astăzi un cutremur de aceiaș magnitudine (7,2 pe scara Richter) sau ceva mai mare decît cel pe care tocmai l-am evocat, avînd în vedere nepăsarea autorităților în ceea ce privește consolidarea imobilelor.....S-auzim, totuși, de bine !

Cât de ușor putem fi manipulați ! ! !

 A fost de ajuns o ieșire nu foarte inspirată și documentată a ministrului de interne Traian Igaș (știți care, cel cu "branconajul") pe posturile de televiziune, ca mulți românași să dea iama în super și hypermarketuri pentru a se aproviziona cu rezerve (mari) de mîncare. Ce ne comunicase în prealabil domnul "branconaj" Igaș ? Păi, domnu`sinistru, pardon, ministru ne-a spus că vor veni nămeți mari peste noi, ceva cam ca-n 1954, cu viscole puternice și tot tacîmu, posibil cod roșu de vreme rea ! Atunci, cînd au auzit din gura unei autorități publice o asemenea informație panicardă, unii (destul de mulți !) dintre noi și-au scos banii de la ciorap sau saltea, după caz, și au purces să golească rafturile magazinelor în căutare de păpică de rezervă căci, nu-i așa, domnu`ministru ne-a atenționat (de fapt, fără să vrea, ne-a manipulat, în beneficiul societăților ce patronează super și hypermarketurile pomenite și care au făcut în două - trei zile de panică indusă profituri comparabile cu perioada sărbătorilor de iarnă) ! Am văzut ieri, mergînd la cumpărăturile normale, obișnuite, într-un complex comercial din zona Lujerului din București, cum oamenii goleau cu rapiditate navetele cu legume sau rafturile cu alte produse de-ale gurii...Chiar dacă ar veni zăpezi foarte mari, precum în mult amintitul an 1954, datele problemei sunt, totuși, altele. În ciuda imperfecțiunilor care mai apar, în ciuda bîlbîielilor autorităților în luarea imediată a unor decizii prompte și potrivite situației din momentul respectiv, trăim, totuși, in 2012, altele sunt mijloacele și modalitățile de comunicare și atenționare, altele sunt dotările cu echipament și utilaje specializate de intervenție pentru intemperii naturale, nu se mai poate bloca un oraș precum Bucureștiul, ar fi de domeniul absurdului.

Si-atunci, de ce oamenii au dat atît de ușor crezare unei știri, unui anunț, repet, panicard, lansat  de o personalitate destul de confuză și controversată a guvernului ? Este trist să constatăm că mulți dintre noi sunt foarte ușor influențabili, ușor de manipulat, și asta nu e deloc bine, fie și prin prisma faptului că suntem într-un an electoral și asemenea dovezi de zvonuri și "vrăjeli" venite din partea clasei politice și politicienilor (indiferent de culoarea sau doctrina lor), vis a vis de adversarii lor, au șanse foarte mari să "prindă"  la mulți, foarte mulți români bolnavi de naivitate ! S-auzim de bine !

M-am săturat !

M-am săturat de politica românească post-decembristă.  M-am săturat de promisiuni deșarte și de sacoșe cu pomeni electorale.  M-am săturat de traseiști politici și de lideri de mucava. M-am săturat de PSD, PDL, PNL, UDMR, PC, PRM și alte partide și partidulețe. M-am săturat de Ion Iliescu și Petre Roman, de Adrian Năstase și  Mircea Geoană, m-am săturat de Traian Băsescu și Emil Boc, de Elena Udrea și de Roberta Anastase (cea care a numărat anapoda pe cei prezenți să voteze pentru Legea Pensiilor), m-am săturat de aproape toate personajele pestrițe ce populează și dorm pe bani grei în Palatul Parlamentului, m-am săturat de zecile de apariții pe la diferite posturi tv a unor pseudo "analiști" politici, mulți dintre ei aserviți intereselor celor aflați vremelnic la putere.

Și, nu în ultimul rând, m-am săturat de tot felul de indivizi sau  individe care bântuie precum fantomele trecutului pe forumuri, pe bloguri sau rețele de socializare, indivizi / individe care susțin cu patimă un anumit om politic sau o anumită formațiune politică, împroșcând cu "lături" și cuvinte jignitoare pe cei care au o altă opțiune politică decât a lor. Propagandiștii băsiști, în mod deosebit, au devenit foarte enervanți și greu de suportat, în special cei din mass media (Robert Turcescu și Andreea Pora sunt doar două exemple, mai sunt și alții),  care susțin că doar “idolii” lor sunt cei mai tari, cei mai grozavi, doar “idolii” lor vor  să scoată țara din cacao, doar “idolii” lor spun adevărul în timp ce restu` manipulează  (“Antenele” lui Felix  și Realitatea, astea sunt obsesiile lor !). Țin să le reamintesc acestora că democrația, între altele, înseamnă unitate în diversitate, cu alte cuvinte, trebuie să acceptă că există și alte păreri, și alte puncte de vedere decât ale lor iar dacă vor să combată părerile diferite este normal să o facă cu un limbaj civilizat și, mai ales, cu argumente !

Prea multă discuție  politică sterilă  și prea puține locuri de muncă, prea puține măsuri  reale de redresare economică din partea  clasei politice și prea multă sărăcie....... M-AM SĂTURAT ! ! !                                                                                     

2012 - Anul Caragiale !

Fiecare națiune, fiecare popor își are reperele sale, oameni exponențiali care s-au făcut remarcați în diferite domenii de activitate și care au intrat în istoria națiunii respective. Franța i-a avut, între alții, pe Maximilien Robespierre, pe Andre Ampere sau pe Honore de Balzac, Italia pe Giuseppe Garibaldi, Dante Alighieri sau Sandro Botticelli, Germania pe Johann Sebastian Bach, Albrecht Durer sau Karl Friederich Gaus. Noi, românii, am avut, la rîndul nostru, de-a lungul timpului, o multitudine de oameni de referință cu care acum ne putem mîndri. Amintesc aici doar pe Ion Creangă, Mihai Eminescu, Nicolae Paulescu, Henri Coandă și, nu în ultimul rînd, pe Ion Luca Caragiale, de la a cărui naștere se împlinesc, la 1 Februarie, 160 de ani (la 9 Iunie comemorăm împlinirea a 100 de ani de la decesul acestuia). Dramaturg, nuvelist, poet, pamfletar și scriitor, Caragiale este întemeietorul teatrului comic din România și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național.

Sărbătorile s-au terminat, trebuie să ne întoarcem la realitate !

În urmă cu circa  o lună  îi ajutam pe copiii  sau nepoții noștri să-și lustruiască ghetuțele pentru a primi într-însele darurile mult așteptate de la Moș Nicolae. Am alergat apoi după bradul de Crăciun, după beteală, globulețe, artificii, rachete și alte acareturi necesare pentru o atmosferă propice sărbătorilor. Odată trecută  perioada de post (mă refer la cei care au ținut această rînduială) am căutat fiecare, după posibilități, să avem mesele cît mai îmbelșugate, salata de boeuf, piftiile, sarmalele și cozonacii ocupînd locurile principale în meniu. A venit noaptea dintre ani, cu euforia specifică, cu felicitări și urări de bine, prosperitate și belșug (?), cu vise frumoase referitoare la 2012, cu gînduri la o viață mai bună ! I-am aniversat în prima zi a anului pe Vasilica și Vasile iar astăzi, 7 Ianuarie, se încheie apoteotic seria Sărbătorilor de iarnă avîndu-i în prim plan pe Ioana și Ion.

De mâine însă, oameni buni, trebuie să ne revenim din visele frumoase, din urările de bine, din speranțele și optimismul pe care n-i le-am impus sau pe care le-am menținut în perioada mai sus menționată, și să ne întoarcem la cruda realitate ! Trebuie să ne întoarcem, foarte mulți dintre noi, la locurile de muncă prost sau foarte prost plătite, în școli unde există, pe timp de iarnă, probleme cu căldura, pe străzi de periferie,  mai ales în localități rurale, unde gropile și noroiul sunt la ordinea zilei....

Primul șoc, primul contact cu realitatea,  cea care este mai presus de euforia, optimismul și visele întreținute de mirobolanta perioadă a sărbătorilor, a fost în urmă cu câteva zile cînd s-a afișat lista cu Întreținerea pe luna Noiembrie, diferența față de aceiaș lună a anului trecut fiind una semnificativă. Lucrurile se vor complica și mai mult pentru că nici prețul combustibililor nu stă pe loc, antrenînd după sine scumpirea alimentelor, ca să nu mai vorbim de energia electrică și alte taxe și impozite ce ne vor ușura substanțial portofelele.....a, și pentru că trebuie să existe și "cireașa de pe tort", va fi introdusă coplata serviciilor medicale, adică fiecare vizită la medicul de familie sau la medicul specialist sau analizele, toate acestea ne vor scoate din buzunar, ați ghicit, alți bani.....

În Plugușorul nostru tradițional există un vers care spune că :"Semne bune anul are". Din păcate pentru noi, oamenii obișnuiți, plătitori de taxe și impozite, 2012 nu are semne bune, trebuie s-o recunoaștem, nu are rost să ne îmbătăm cu apă rece, va fi un an greu, mult mai greu pentru mulți dintre noi fată de cel recent încheiat.

Deocamdată, nu mi-am pierdut speranța ! Cred,  încă, într-o Românie normală, într-o Românie în care cetățenii onești, cei care muncesc și plătesc taxe și impozite, vom avea asigurat un nivel de trai CEL PUȚIN DECENT ! Pentru că asta ar trebui să fie, între altele,  menirea unui executiv responsabil : asigurarea condițiilor pentru ca marea masă a populației să trăiască cel puțin decent,  iar discrepanțele dintre bogați și săraci să fie cât mai mici, ceea ce în prezent nu se întîmplă.

S-auzim, totuși, de bine !

Sfântul Ioan

LA MULȚI ANI, tuturor Ioanelor și Ionilor.

- Ioana Radu

Noua dragoste a domnului Columbeanu.

Ca orice milionar, pardon, bărbat care se respectă, după despărțirea cu năbădăi de Monica columbeanu,  domnul Irinel s-a gîndit că este cazul să facă o nouă cucerire ! După atîtea fete tinere, după atîta prospătură care i-a trecut prin așternuturi, Irinel a pus ochii pe o "bătrînă doamnă", rîvnită la fiecare patru ani de pretendenți mai mult sau mai puțin valabili. Înarmat cu o cameră video, străduindu-se să pară cît mai  bine intenționat, domnul Columbeanu a mizat în mesajul său de pe You Tube pe faptul că nu are apartenență politică și că vrea să facă ceva pentru orașul în care trăiește de mai bine de 50 de ani.

 "Bătrîna doamnă" de care pomeneam se numește Primăria Capitalei, are deja întrînsa un bărbat viril, care a dovedit prin unele acțiuni că merită în continuare să "posede" Primăria Capitalei. Rămîne de văzut dacă domnul Irinel va fi capabil să demonstreze, la rîndu-i,  că este un contracandidat valabil pentru actualul "soț" al bătrînei Primării ! 
Din punct de vedere al democrației, orice candidatură,  inclusiv a independenților, bazată pe un program de măsuri bine elaborat și corect explicat, inclusiv cu sursele de finanțare ale proiectelor, cum va face cu susținerea pe care va trebui să o aibă în Consiliul General al Primăriei, etc., este binevenită. În particular, însă, dacă e să mă întrebați pe mine, cel mai bine ar fi să se ocupe de familie și mai ales de Irina. Că la primărie, mulți or să mai fie !

Copiii "moderni" !

Animația de mai jos este un semnal de alarmă dat de către medici la adresa părinților (în special a mamelor fumătoare înrăite înainte de sarcină și în timpul sarcinii dar și după naștere !)  și rudelor care, în mod direct sau indirect, obligă copiii să trăiască într-un mediu nociv, inclusiv consumînd alimente și băuturi "moderne".... AȘA NU !

 

Mi-e dor de mama.....

Pentru mine, fiecare început de an, fiecare Întâi  Ianuarie este un motiv de bucurie, de speranță pentru anul care începe dar și o zi de comemorare, de aducere aminte a celei care a fost iubita mea mamă !

Au trecut  cinci ani de când măicuța s-a ridicat la ceruri, amestecîndu-se printre îngeri ! Cea mai importantă femeie din viața mea (pentru că M-A NĂSCUT și M-A CRESCUT !), mama cea cu nume biblic (Maria),  s-a stins în urma unei destul de scurte dar foarte grele suferințe, fiind diagnosticată și operată (din păcate, foarte târziu) de o boală incurabilă !

Timp de opt luni de zile, din momentul în care a fost operată și pînă la deces, suferința mamei a fost și suferința mea ! Am căutat să o incurajez tot timpul, deși știam de la medicul care a operat-o prognosticul fatidic : poate trăi 6 luni, sau 8 luni sau un an ! A fost cea mai cumplită perioadă din viața mea, cand mă apuca plînsul trebuia să găsesc o scuză pentru a pleca, astfel încat mama să nu-și de-a seama de gravitatea situației, deși dînsa  dădea de înțeles că știe  despre ce este vorba.....

Moartea mamei a lăsat un gol imens, o rană deschisa în sufletul meu, pentru tot restul vieții ! MAMA  A MURIT ÎN BRAȚELE MELE in seara zilei de 1 Ianuarie 2007....Eram singur, soția fiind plecată atunci la o altă rudă bolnavă....În disperare de cauză, agățîndu-mă de ultimul fir de speranță, deși vedeam că se prăpădește, am început să-i fac respirație artificială..... Am avut prezența de spirit să aprind lumînarea pregătită din timp.....Astfel a luat sfîrșit viața unui OM deosebit, a unui OM de o bunătate și o modestie extraordinare, gata oricînd să ofere o vorba bună și alinare sufletească oricui avea nevoie, gata oricînd să ajute, după posibilități, pe cei apropiați, dar nu numai....

-Mi-e dor de tine, mamă! Știu că de acolo  de sus, din ceruri, mă veghezi și mă ajuți să depășesc problemele prin care trec ! Mai devreme sau mai târziu ne vom reintâlni, poate într-o lume mai bună.... Dumnezeu s-o odihnească în pace !