samedi 14 avril 2012

Un om și-o pâine.

În drumurile noastre către diferite locații frecventate zilnic (casă, firmă, școală, piață, etc.) trecem pe lîngă anumiți indivizi de diferite vîrste pe care îi recunoști foarte ușor după aspect, după îmbrăcămintea sărăcăcioasă și ponosită și, nu de puține ori, mai ales în mijloacele de transport în comun, după miros ! Sunt așa-numiții  "boschetari", "oamenii străzii" sau "homeless", cum spun americanii. Poate părea de necrezut, dar unii dintre acești nefericiți ai sorții au demnitatea lor, au orgoliul lor, sunt recunoscători atunci cînd cineva le face un bine și încearcă în felul lor să se revanșeze.
De mai multe luni (vreo opt sau nouă) în holul de la etajul unde locuiesc și-a găsit adăpost nea Victor, cum îi spun cei care-l cunosc, un om mărunțel, slăbut, cu barbă, un om care, la cei 58 de ani ai săi și în situația în care se află are puterea să mai zîmbească uneori și să vorbească cu unii dintre locatarii imobilului. Îmi propusesem și eu în mai multe rînduri să intru în vorbă cu el și iată că în urmă cu două săptămîni,  pe cînd mă întorceam de la servici, l-am găsit pe nea Victor sorbind dintr-o supă primită de la vreun vecin binevoitor avînd alături un cremwursti aburind și o pâine. "Ți-e foame, nea Victore ? Poftă mare !" "Mulțumesc, da, mi-e foame, am fost azi la un en gros, am descărcat și încărcat saci de adeziv toată ziua și nu mi-au dat decît 10 lei cu care mi-am cumpărat niște cremwursti și pîinea asta, da` o mănînc mâine, că nu se știe dacă voi mai găsi de lucru mîine...." - nea Victor s-a oprit pentru cîteva secunde, uitîndu-se într-un punct fix, o ușoară tristețe acaparîndu-i chipul deja obosit. Din  vorbă în vorbă am aflat că omul din fața mea a fost cîndva profesor suplinitor de istorie în ciclul gimnazial, apoi profesor cu normă întreagă pentru o scurtă perioadă după care, datorită problemelor familiale (a fost înșelat de soție cu un bărbat mai tînăr cu 10 ani și dat afară din casă - casa fiind a ei - ) s-a apucat de băutură, pierzîndu-și astfel slujba. "De atunci muncesc, mănînc și dorm pe unde apuc", a spus  nea Victor cu voce stinsă. I-am întins o bancnotă de 10 lei, rugîndu-l să zică bogdaproste, să fie de sufletul părinților mei. "Eu cu ce pot să vă ajut, în schimb ? mi-a replicat acesta, spontan. "Cu nimic, este în memoria părinților mei". "Bine, dar..." Am intrat în casă. Mai tîrziu m-am dus cu  gunoiul menajer la ghenă. Nea Victor adormise cu capul pe pâinea păstrată spre a-i potoli foamea a doua zi. Un om și-o pâine, un om pentru care banala pâine, aruncată de unii dintre noi cu nonșalanță la gunoi, contează enorm pentru supraviețuire !
Ca tot omul m-am apucat să-mi ajut soția la curățenia de Paște, revenindu-mi sarcina de a snopii în bătaie covoarele. Cu unul dintre ele pe umăr, am purces către bătător cînd, deodată, mă aud strigat din spate de o voce masculină. Era nea Victor care m-a rugat să-l las pe el să bată covoarele, pentru că și așa nu are ce face și vrea să se revanșeze pentru faptul că l-am băgat în seamă și i-am dat acei bani.
E bine să încercăm să nu trecem de fiecare dată nepăsători și indiferenți pe lîngă acești oameni năpăstuiți și necăjiți. În spatele aparenței de "boschetari" se ascund povești triste de viață, acești oameni au uneori mai multă demnitate și recunoștință decît oamenii aparent normali !

dimanche 8 avril 2012

Paștele nu este o sărbătoare a îmbuibării.

Noi, românii, punem foarte mult accent atunci cînd ne aflăm în preajma sărbătorilor importante de peste an, pe mîncare și pe distracție. Mă uitam acum cîteva minute la jurnalul de știri al unei importante televiziuni comerciale în care au fost incluse și imagini cu tineri petrecăreți într-unul din cluburi înaintea sărbătorii Floriilor. Însă cîți dintre ei vor merge astăzi la biserică pentru a asista la slujba specifică ?
La Cora Lujerului, ieri, zeci de persoane stăteau încolonate în fața  raionului  de pescărie pentru că, nu-i așa, este dezlegare la pește. Este dezlegare la pește dar și  "dezlegare" pentru mersul la lăcașele de cult, dacă, într-adevăr, vrem să respectăm tradiția (și nu numai)  bisericii ortodoxe strămoșești.
Ce mai încolo și încoace, ca să nu lungesc prea mult vorba, foarte multă importanță  pentru  mîncare, pentru potolirea cerințelor trupești care sunt și ele necesare, fără îndoială,  și mult mai puțin sau în unele cazuri chiar deloc în ceea ce privește aspectul spiritual, al comunicării cu divinitatea prin post, smerenie, rugăciune și fapte bune !
Mai sunt cîteva zile în care vom trece prin Săptîmâna Patimilor Mântuitorului Iisus Hristos și apoi.....pentru unii (foarte mulți), liber la un alt praznic creștinesc în care vor bea și vor mînca în exces, orizontul domniilor lor reducîndu-se cel puțin de această dată la farfuria cu (multe) sarmale, la friptura de miel sau curcan, după caz, salată de boeuf din belșug, la cozonac care ar fi bine să fie mult, normal, și de pomană dacă se poate, vinul, țuica, băuturile spirtoase cu diferite arome ce imită coniacul să fie de asemenea în cantități mari  și tot așa, să faceți  mațu` gros, fraților - ori e sărbătoare, ori nu mai e ! ! !
În ce mă privește, țin post miercuri și vineri ca și pînă acum și în Săptămâna Mare, voi mînca normal,  pentru că știu pe propria piele (mai bine zis, pe propriul stomac) ce înseamnă excesele alimentare, de băut nu pot bea decît în cantități modeste inclusiv din motive de sănătate. Cu siguranță voi merge la Înviere, la biserică, și nu pentru că așa cere tradiția ci pentru că, uneori, chiar simt nevoia de liniște interioară, de comuniune spirituală cu Divinitatea.
S-auzim de bine și aveți grijă cît mîncați !