Amintiri

O parte a copilăriei și adolescenței mele a însemnat viețuirea vremelnică în 

mahalaua Ferentarilor (așa i se spunea pe atunci, mai ales de către bunici), un cartier periferic al Bucureștiului, cu căsuțe modeste în care pardoseaua de lemn trosnea sub greutatea pașilor părinților, bunicilor, copiilor.......în curtea bunicilor beam apă de la cișmea, alergam după Gioni, un pechinez neastâmpărat, cu ochii ca două mărgele, foarte atașat de noi, copiii mahalalei, băteam câte o minge de cârpă cu ceilalți prichindeii. Anii au trecut, acum locuiesc la bloc într-un cartier modern dar, din când în când, ochii mi se umezesc când îmi amintesc de cei care nu mai sunt și cu care am copilărit în mahalaua noastră dragă.......