lundi 2 janvier 2012

Mi-e dor de mama.....


Pentru mine, fiecare început de an, fiecare Întâi  Ianuarie este un motiv de bucurie, de speranță pentru anul care începe dar și o zi de comemorare, de aducere aminte a celei care a fost iubita mea mamă !
Au trecut  cinci ani de când măicuța s-a ridicat la ceruri, amestecîndu-se printre îngeri ! Cea mai importantă femeie din viața mea (pentru că M-A NĂSCUT și M-A CRESCUT !), mama cea cu nume biblic (Maria),  s-a stins în urma unei destul de scurte dar foarte grele suferințe, fiind diagnosticată și operată (din păcate, foarte târziu) de o boală incurabilă !
Timp de opt luni de zile, din momentul în care a fost operată și pînă la deces, suferința mamei a fost și suferința mea ! Am căutat să o incurajez tot timpul, deși știam de la medicul care a operat-o prognosticul fatidic : poate trăi 6 luni, sau 8 luni sau un an ! A fost cea mai cumplită perioadă din viața mea, cand mă apuca plînsul trebuia să găsesc o scuză pentru a pleca, astfel încat mama să nu-și de-a seama de gravitatea situației, deși dînsa  dădea de înțeles că știe  despre ce este vorba.....
Moartea mamei a lăsat un gol imens, o rană deschisa în sufletul meu, pentru tot restul vieții ! MAMA  A MURIT ÎN BRAȚELE MELE in seara zilei de 1 Ianuarie 2007....Eram singur, soția fiind plecată atunci la o altă rudă bolnavă....În disperare de cauză, agățîndu-mă de ultimul fir de speranță, deși vedeam că se prăpădește, am început să-i fac respirație artificială..... Am avut prezența de spirit să aprind lumînarea pregătită din timp.....Astfel a luat sfîrșit viața unui OM deosebit, a unui OM de o bunătate și o modestie extraordinare, gata oricînd să ofere o vorba bună și alinare sufletească oricui avea nevoie, gata oricînd să ajute, după posibilități, pe cei apropiați, dar nu numai....
-Mi-e dor de tine, mamă! Știu că de acolo  de sus, din ceruri, mă veghezi și mă ajuți să depășesc problemele prin care trec ! Mai devreme sau mai târziu ne vom reintâlni, poate într-o lume mai bună.... Dumnezeu s-o odihnească în pace !



2 commentaires:

  1. Mihaella, mulțumesc pentru vizită și comentariu....e adevărat, timpul mai poate cicatriza anumite "răni" sufletești, însă ceea ce am trăit eu, experiența tristă pe care am avut-o cu mama nu am s-o pot vindeca niciodată ! Mulțumesc, oricum, pentru încurajare. O seară plăcută !

    RépondreSupprimer